ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp. 3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var. absorbțiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio]. Vezi definitia »

SPALAȚÍE s. f. reacție nucleară în care, în urma bombardării cu particule, din nucleul ciocnit se elimină mai mulți nucleoni. (< fr., engl. spallation) Vezi definitia »

SOCIAL-DEMOCRAȚÍE s.f. Curent politic de orientare marxistă pe baza căruia s-au format partidele socialiste. [Gen. -iei. / cf. fr. social-démocratie, germ. Sozial-Demokratie]. Vezi definitia »

IGNOMINÍE s. f. josnicie, mârșăvie, ticăloșie. (< fr. ignominie, lat. ignominia) Vezi definitia »

SFINȚÉNIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enic. Vezi definitia »