PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe. Vezi definitia »

HISTÓNĂ s.f. (Biol.) Proteină cu proprietăți bazice, care se găsește în nucleul celulelor. [< fr. histone]. Vezi definitia »

SPIROCHÉTĂ s.f. v. spirochet. Vezi definitia »

CĂLÍNĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Din bg. kalina. Vezi definitia »

METASOMATÓZĂ s. f. transformare a materiei în procesul de formare a mineralelor; transformare a unui corp în alt corp. (< fr. métasomatose) Vezi definitia »