FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »

ANTICÁR¹ adj. Antitanc. – Anti- + car [de luptă] (după fr. antichar). Vezi definitia »

VERMICULÁR, -Ă adj. Vermiform. [Cf. fr. vermiculaire]. Vezi definitia »

VINÁR, vinari, s. m. (Pop.) Podgorean; negustor, vânzător de vinuri. – Vin + suf. -ar. Vezi definitia »

SECTÁR, -Ă, sectari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Partizan înflăcărat și intolerant al unei doctrine (politice, religioase etc.). 2. Adj. De sectă sau de sectar (1); intolerant față de cei cu alte convingeri; exclusivist. – Din fr. sectaire. Vezi definitia »