AUREÁLĂ, aureli, s. f. (Pop.) Aurire. [Pr.: a-u-] – Din auri + suf. -eală. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. (În sintagma) Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. – Cf. fr. tokharien. Vezi definitia »

vânzoleálă s. f., g.-d. art. vânzolélii; pl. vânzoléli Vezi definitia »

METAPLÁSMĂ s. f. 1. schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea, sau înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. 2. (biol.) substanțe alimentare elaborate de protoplasmă. (< fr. métaplasme) Vezi definitia »

PRESÚRĂ² s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure. Vezi definitia »