HALUCINÁT, -Ă s.m. și f. Cel care are halucinații. [Cf. fr. halluciné, lat. hallucinatus]. Vezi definitia »

CONCITÁT, -Ă adj. (Liv.) Ațâțat, întărâtat, furios. [< lat. concitatus]. Vezi definitia »

NEANEXÁT, -Ă, neanexați, -te, adj. Care nu este alipit, alăturat, adăugat, atașat la ceva; nealăturat. ♦ (Despre teritorii) Care nu este încorporat (prin violență). [Pr.: ne-a-] – Ne- + anexat. Vezi definitia »

CENTURIÁT, -Ă adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii (1). [Pron. -ri-at. / < lat. centuriatus]. Vezi definitia »

AUTENTIFICÁT, -Ă, autentificați, -te, adj. (Despre acte) Întărit, învestit cu formele legale. [Pr.: a-u-] – V. autentifica. Vezi definitia »