ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène) Vezi definitia »

FEN² s. m. 1. veche unitate de măsură chineză pentru suprafețe, de 61,44 m². 2. monedă divizionară în China, a suta parte dintr-un yuan (= 10 jiao). (< fr. fen) Vezi definitia »

Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscut* J0 Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews, pp. 49 sq.; Muller-Karpe, Handbuch Vezi definitia »

GALACTOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care stimulează secreția de lapte. (< fr. galactogène) Vezi definitia »

șiuvién s.n. (reg.) leaț (despicătură lungă și îngustă de lemn, în patru muchii, folosită în tâmplărie). Vezi definitia »