daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold. Vezi definitia »

PIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrite]. Vezi definitia »

TUBULATÚRĂ s. f. rețea de țevi care comunică între ele. (< it. tubulatura) Vezi definitia »

EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca]. Vezi definitia »

TRANSFORMÁTĂ s. f. (mat.) figură generată prin transformarea unei alte figuri. (< fr. transformée) Vezi definitia »