ESCATOLOGÍE s.f. Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. [Gen. -iei, var. eschatologie, eshatologie s.f. / < fr. eschatologie, cf. gr. eschatos – ultim, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

păcurăroáie s.f. (înv.) soția păcurarului (ciobanului). Vezi definitia »

ICONOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective. 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele (de locomoție) lăsate de vertebrate pe unele sedimente. – Din fr. iconologie. Vezi definitia »

PALEOBIOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază modul de viață al animalelor și plantelor fosile. (< fr. paléobiologie) Vezi definitia »

pogârzíe s.f. (reg.) podgorie, regiune viticolă, viet. Vezi definitia »