JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune). Vezi definitia »

CORELAȚIÚNE s.f. v. corelație. Vezi definitia »

DIREMȚIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption) Vezi definitia »

GIRAȚIÚNE s.f. v. girație. Vezi definitia »

DECLINAȚIÚNE s.f. v. declinație. Vezi definitia »