Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
tărcúlă s.f. (reg.) tașcă, traistă. Vezi definitia »
IOBĂGÍȚĂ, iobăgițe, s. f. (Pop.) Soție sau fiică de iobag. – Iobag + suf. -iță. Vezi definitia »
păpușeáscă s. f. (pl. păpușești) Vezi definitia »
LABIRINTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a labirintului urechii. [< fr. labyrinthite]. Vezi definitia »
CHELĂLĂITÚRĂ, chelălăituri, s. f. Chelălăială. [Pr.: -lă-i-] – Chelălăi + suf. -tură. Vezi definitia »