RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle]. Vezi definitia »

jótcă s.f. (reg.) 1. pielea vitei rămasă goală, după stoarcerea unei umflături. 2. umflătură la gât; gâlcă, bolză, joludă, jolnă. Vezi definitia »

MALEÓLĂ s.f. (Anat.) Fiecare dintre apofizele regiunii inferioare a tibiei și a peroneului, care formează glezna. [Pron. -le-o-. / < fr. malléole, cf. lat. malleolus – ciocănel]. Vezi definitia »

NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ. Vezi definitia »

NÁTRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra. Vezi definitia »