PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel. Vezi definitia »

franghel s. m. sg. (reg.) apelativ folosit între prieteni. Vezi definitia »

ANTREȚÉL, antrețele, s. n. Diminutiv al lui antreu. – Antret + suf. -el. Vezi definitia »

potilățél, potilățéle, s.n. (reg.) mușchiul numit diafragm (în corpul uman). Vezi definitia »