Definita cuvantului troncatură
TRONCATÚRĂ s.f. Înlocuire într-un cristal a unei muchii cu o fațetă. [< fr. troncature].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu troncatură
petreálă, petreále, s.f. (reg.) argăseală folosită în tăbăcărie. Vezi definitia »
ȘTEMPĂRÍȚĂ, ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. – Ștempar + suf. -iță. Vezi definitia »
MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță. Vezi definitia »
LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Vezi definitia »
SUFLÁNTĂ s. f. compresor de aer sau de alte gaze, cu debite mari, pentru alimentarea cuptoarelor metalurgice. (< fr. soufflante) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z