VÍCTIMĂ s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. cel care suferă de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferință, un accident. (< fr. victime, lat. victima) Vezi definitia »

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură. Vezi definitia »

RADIOSÚRSĂ s. f. obiect ceresc ca sursă de radiounde. (< fr. radiosource) Vezi definitia »

COTRÚȚĂ, cotruțe, s. f. (Reg.) Vatră mică; parte sau colț din vatră; loc gol între cuptor și perete; adâncitură sub vatră. – Din magh. katrocz. Vezi definitia »

RADIODERMÍTĂ s. f. dermită cauzată de iradieri cu raze X sau de substanțe radioactive. (< fr. radiodermite) Vezi definitia »