DEZORIENTÁRE s. f. acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta) Vezi definitia »

DESENÁRE, desenări, s. f. Acțiunea de a desena (1) și rezultatul ei; desenat. – V. desena. Vezi definitia »

DISPERÁRE s. f. elem. desperare. Vezi definitia »

DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita. Vezi definitia »

stricníre, stricníri, s.f. (înv. și reg.) lăsare de sânge; înțepare cu stricneaua (v.); sângerare. Vezi definitia »