EXCELÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă în unele țări demnitarilor (șefi de state, ambasadori, miniștri) și (la catolici) episcopilor. 2. înalt grad de perfecțiune; calitatea de a fi excelent. ♦ prin ~ = în mod deosebit. (< fr. excellence, lat. excellentia) Vezi definitia »

TOXÓNĂ s. f. produs analog toxinelor, secretat de bacterii. (< fr. toxone) Vezi definitia »

ECLÍSĂ s. f. 1. placă de lemn, de metal etc. care servește la înnădirea a două piese alăturate prin șuruburi, nituri sau sudură. 2. partea laterală a unui instrument cu coarde, care leagă de jur-împrejur cele două fețe. (< fr. éclisse) Vezi definitia »

COPÉICĂ, copéici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă sau grivnă. (din rus. kopeĩka < rus. medie kopeika (probab. > ucr. kopiyka) < kopie = suliță (după reprezentarea unui călăreț înarmat cu o suliță de pe monezile bătute la Moscova, după cucerirea Novgorodului în 1478)) [et. AHDEL] Vezi definitia »

EUGENÉTICĂ s. f. Eugenie. [Pr.: e-u-] – Din germ. Eugenetik. Vezi definitia »