CIRCUMDÚCȚIE s. f. 1. (fiz.) mișcare de rotație în jurul unei axe sau al unui punct central. 2. mișcare circulară a membrelor sau a globilor oculari. (< fr. circumduction) Vezi definitia »

SPECTROMORFÍE, spectromorfii, s. f. „spectru” și „morphé”; 1. Concepție de analiză mobilă cu multiple aspecte de plurimorfism arhitectural. 2.(Muz.) Abordare analitică spectrală, ce pornește de la relevarea în sine, a bireferențialului de transcursivitate evaluantă -breșă / fluență, funcții / întreg-, explicitat prin investigări de natură relațională și procesuală, ale căror efecte morfice au ca rezultat un ansamblu de exprimări formale specifice unei aceleiași entități muzicale (ȚUȚUIANU, Teodor: Spectromorfii în partituri palestriniene și bachiene; Editura Vergiliu, București, 2005, pag. 10; ISBN 973-7600-05-3). Vezi definitia »

COLÍZIE s.f. v. coliziune. Vezi definitia »

EXOTROPÍE s. f. strabism divergent, în care axa unuia dintre ochi este deviată în afară. (< engl. exotropia) Vezi definitia »

PĂHĂRNICÍE s. f. 1. Demnitatea sau slujba de paharnic. 2. Bir (încasat de păhărnicei) de pe vinul vândut. – Paharnic + suf. -ie. Vezi definitia »