DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition]. Vezi definitia »

TONÍE s.f. (Biol.) Tensiune, tonus. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „întăritor”, „fortifiant”, „tonus”. [Gen. -iei. / < fr. tonie, it. tonia, cf. gr. tonos]. Vezi definitia »

LITOTRITÍE, litotritii, s. f. (Med.) Operație de spargere și extragere a calculilor vezicali, pe cale endoscopică. – Din fr. lithotritie. Vezi definitia »

JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. Vezi definitia »

stătătoríe, stătătoríi, s.f. (înv.) statornicie. Vezi definitia »