REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie]. Vezi definitia »

DETECTÓR s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. ♦ ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur) Vezi definitia »

VIDEOCAPTÓR s. n. tub ~ tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electrice; cameră de televiziune; vidicon. (< fr. vidéocaptor) Vezi definitia »

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor. Vezi definitia »

BĂNIȘÓR², bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului² (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban² + suf. -ișor. Vezi definitia »