FĂȚUÍ, fățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A netezi, a lustrui suprafața unui obiect (prin cioplire, prin frecare etc.); p. gener. a da aspect frumos (suprafeței) unui lucru. ♦ Spec. A netezi tencuiala așternută pe un element de construcție. 2. (În industria tăbăcăriei) A curăța pielea de ultimele impurități rămase după cenușărit. 3. Fig. (Pop.) A pălmui pe cineva. – Față + suf. -ui. Vezi definitia »

pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti. Vezi definitia »

surzuí, surzuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv.) a adăuga (măsurând în plus). 2. a procura; a agonisi (prin economisire). Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUÍ vb. intr. a scăpa cu viață dintr-o nenorocire; a rămâne în viață după moartea cuiva. ◊ a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva. (după fr. survivre) Vezi definitia »

înjărdăluí, înjărdăluiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îndrepta dintr-o boală, a se întrema, a se înzdrăveni. Vezi definitia »