lăbăduí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A locui, a trăi. Mag. lábadni „a se restabili, a se restatornici” (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »

cebăluí, cebăluiésc, vb. IV (pop.) 1. a ameți, a zăpăci. 2. a strica ceva, a diforma, a poci; a rupe, a ciocârti, a măcelări, a căsăpi. 3. a-și bate joc de cineva. Vezi definitia »

hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători. Vezi definitia »

RECONSTITUÍ vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p.i. reconstítui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer]. Vezi definitia »

ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui) Vezi definitia »