TRIMÍTERE, trimiteri, s. f. 1. Acțiunea de a trimite și rezultatul ei; trimis¹. ◊ Trimitere în judecată = intentare a unui proces. Casare (a unei hotărâri judecătorești) cu (sau fără) trimitere = casare cu (sau fără) înaintarea cauzei la altă instanță de judecată. 2. Scrisoare (la purtător) prin care un doctor, o secție sau un spital recomandă un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei secții sau altui spital (de obicei specializate). 3. Notă în josul paginii unui text sau la sfârșitul lui, care indică o carte, o revistă etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimétere s. f.] – V. trimite. Vezi definitia »

LOMBALIZÁRE s. f. anomalie a coloanei vertebrale în care unele vertebre iau caracterul unei vertebre lombare. (după fr. lombalisation) Vezi definitia »

CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta. Vezi definitia »

DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde. Vezi definitia »

ÎMPOSESUÍRE s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a împosesui și rezultatul ei; arendare. Vezi definitia »