OCCITÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan) Vezi definitia »

IEPURÁN, iepurani, s. m. Augmentativ al lui iepure. – Iepure + suf. -an. Vezi definitia »

sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah. Vezi definitia »

BELUCISTAN (BALUCHISTAN) 1. Reg. naturală în V Asiei (E Iranului și SV Pakistanului); c. 350 mii km²; c. 2,8 mil. loc. Relief muntos; în NE M-ții Suleiman, în SE Kirthar, iar în S Makran. În NV mlaștinile și deșertul Hamun-i-Mashkel. Pr. rîuri: Dasht și Hingol. Orașe pr.: Quetta (Pakistan) și Iranshahr (Iran). În văi și oaze, culturi de legume, bumbac, smochin. 2. Prov. federală în V Pakistanului; 347,2 mii km²; 4,61 mil. loc. (1983). Agricultură în văile fertile. Centru ad-tiv: Quetta. Creșterea ovinelor și caprinelor. Vezi definitia »

LĂTUREÁN, -EÁNCĂ, lătureni, -ence, s. m. și f. (Reg.) Persoană care locuiește într-un sat vecin cu cel al vorbitorului. – Din latură + suf. -ean. Vezi definitia »