VEXAȚIÚNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio]. Vezi definitia »

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăți, rezultând din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio]. Vezi definitia »

COMUNICAȚIÚNE s.f. v. comunicație. Vezi definitia »

ESACȚIÚNE s.f. v. exacțiune. Vezi definitia »

CULMINAȚIÚNE s.f. v. culminație. Vezi definitia »