TENTACULÁR, -Ă, tentaculari, -e, adj. Cu tentacule, de natura tentaculelor; ca un tentacul. – Din fr. tentaculaire. Vezi definitia »

cremotartár s.m. sg. (înv.) materie ce se depune pe pereții butoiului în timpul fermentării; piatră-de-vin. Vezi definitia »

bobar, bobari s. m. escroc, pungaș. Vezi definitia »

BEZOÁR s.n. (Biol.) Concrețiune calculoasă, formată din resturi vegetale sau din păr, care se întâlnește în tubul digestiv al unor patrupede. [Pron. be-zoar. / < fr. bézoard, engl. beroar]. Vezi definitia »

sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc. Vezi definitia »