busuióc s. m. – Plantă (Ocimum basilicum), cea mai comună și apreciată dintre florile cunoscute tradițional în popor. – 2. (Arg.) Cuțit, briceag. – 3. (Adj.) Se spune despre fructele cu gust asemănător cu strugurele tămîios. – Var. bus(i)oc, bus(u)ioc. Mr. busuloc, busulac, busiloc. Sb. bosiok (Miklosich, Fremdw., 78; Cihac, II, 35), sau mag. bosziók, busziók (DAR). Cuvînt comun multor limbi, provenind din gr. βασιλιϰόν, cf. it. basilico, fr. basilic, alb. bozëljok, bg. bosiljak, bolisljok; totuși. este greu de susținut der. directă din gr. *βασιλιαϰόν, propusă de Diculescu, Elementele, 461. Vezi definitia »

miere de amoc expr. (er.) spermă. Vezi definitia »

PERIDOC, peridocuri, s.n. 1. Cărucior. 2. Șasiu pe roți, pivotant Vezi definitia »

șipóc¹, s.n. (înv.) metal rar, asemănător cu platina, cu care realizează aliaje; rodiu. Vezi definitia »

străvălóc s.n. (pop.; în loc. adv.) de-a străvălocul = de-a rostogolul. Vezi definitia »