COMUNICÁNT², -Ă, comunicanți, -te, s. m. și f. Persoană care comunică ceva; spec. persoană care dă răspunsul la o anchetă lingvistică. – V. comunica. Vezi definitia »

NECOMBATÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) care face parte din serviciile armate, dar nu ia parte efectivă la luptă. (după fr. non-combattant) Vezi definitia »

AGHIOTÁNT, aghiotanți, s. m. (Ieșit din uz) Ofițer sau subofițer atașat pe lângă un comandant militar. [Pr.: -ghi-o-] – Rus. adjutant. Vezi definitia »

HETEROTRANSPLÁNT, heterotransplanturi, s. n. (Med.) Transplant recoltat de la un alt individ. – Din fr. hétérotransplant. Vezi definitia »

CLIÉNT, -Ă s.m. și f. 1. Plebeu roman care recunoștea patronajul unui patrician. 2. Cel care cumpără frecvent dintr-un magazin, consumator obișnuit al unui local public; mușteriu, consumator. ♦ Cel care apelează la serviciile unui avocat, ale unui medic, ale unui croitor etc., considerat în raport cu acela care îi oferă serviciile sale. [Pron. cli-ent. / < lat. cliens , cf. fr. client, it. cliente]. Vezi definitia »