CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico]. Vezi definitia »

ANAFÓRIC, -Ă adj. (despre cuvinte) care reia o noțiune, o idee deja exprimată. (< fr. anaphorique) Vezi definitia »

SINCRÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la sincretism. 2. (psih.) care formează un tot perceput în mod global. (< fr. syncrétique) Vezi definitia »

TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos]. Vezi definitia »

GEOLÓGIC, -Ă adj. referitor la geologie. ♦ diviziuni ĕ = diviziuni în care a fost împărțit timpul scurs de la consolidarea scoarței Pământului până astăzi. ◊ străvechi. (< fr. géologique) Vezi definitia »