TENDENȚIONÍSM s.n. (Rar) Tendențiozitate. ♦ Proprietate a operei de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. [Pron. -ți-o-. / < tendențios + -ism]. Vezi definitia »

AUTOTURÍSM, autoturisme, s. n. Automobil cu caroserie închisă sau deschisă, cu care se transportă un număr redus de persoane; turism. [Pr.: a-u-] – Auto² + turism. Vezi definitia »

REFORMÍSM s. n. 1. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. 2. Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor. – Din fr. réformisme. Vezi definitia »

NAȚIONAL-SOCIALÍSM s. n. nazism. (< germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme) Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme. Vezi definitia »