GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo. Vezi definitia »

ELECTROENDOSMÓZĂ s. f. electroosmoză constând în deplasarea lichidului spre catod. (< fr. électro-endosmose) Vezi definitia »

hreádă s.f. (reg.) 1. locul pe unde se poate trece cu picioarele și căruța prin apă; vad. 2. vale mică. 3. pârâu. Vezi definitia »

acrídă (acríde), s. f. – (Înv.) Lăcustă (Locusta viridissima). < Gr. ἀϰρίς, în parte prin sl. akrida. Vezi definitia »

CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka. Vezi definitia »