Definita cuvantului observare
OBSERVÁRE, observări, s. f. 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei. ♦ (Rar) Observație (3). 2. (Mil.) Cercetare, supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui, cu ochiul liber sau cu aparate optice, în scopul obținerii unor date. 3. Prima fază a cercetării statistice, care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități statistice. – V. observa.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu observare
VIGNETÁRE s.f. (Fot.) Repartizare inegală a luminii pe suprafața negativului. [Cf. germ. Vignettierung]. Vezi definitia »
AUTOFECUNDÁRE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation]. Vezi definitia »
AUTOCONSERVÁRE s. f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva. Vezi definitia »
MONTÁRE1, montări, s. f. Acțiunea de a monta1 și rezultatul ei. – V. monta1. Vezi definitia »
GALOPÁRE s.f. Acțiunea de a galopa și rezultatul ei. [< galopa]. Vezi definitia »