GUNOIÉR, -Ă, gunoieri, -e, s. m. și f. Persoană din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul¹ depozitat în curți și pe străzi. [Pr.: -no-ier] – Gunoi¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; p. ext. păstor, cioban. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului¹. 3. (Astron.; art., rar) Lira¹. [Pr.: o-ier] – Oaie + suf. -ar. Vezi definitia »

BIBER, glaciațiune care a avut loc la sfîrșitul Pliocenului. Numele provine de la un rîu din S Germaniei. Vezi definitia »

TUBER²- elem. „excrescență”. (< fr. tuber-, cf. lat. tuber) Vezi definitia »

patrér, patréri, s.m. (reg.) 1. carte de joc marcată de patru. 2. nota patru (la examen). Vezi definitia »