GRÉCULUS s.m. (Ant.) Denumire dată filozofilor și literaților pedanți în Roma antică. [< lat. graeculus, cf. it. greculo]. Vezi definitia »

COMPÚS, -Ă adj. Format din mai multe elemente. ♦ (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare. // s.m. Substanță chimică obținută prin unirea mai multor elemente diferite. [< compune]. Vezi definitia »

MESOHÍPPUS s. m. gen fosil de mamifere ecvide, de mărimea unui câine, strămoș direct al calului. (< fr. mesohippus) Vezi definitia »

ILEOTÍFUS s. n. febră tifoidă în care leziunile ating fragmentul inferior al ileonului. (< fr. iléo-typhus) Vezi definitia »

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru]. Vezi definitia »