sfáră s. f. – Ceartă, gîlceavă, altercație. Sl. svara (Tiktin). Sex. XVI, înv. Vezi definitia »

PREEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ◊ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence) Vezi definitia »

CELOBIÓZĂ s. f. dizaharidă din două molecule de glucoză, rezultând din hidroliza celulozei, pulbere solidă, solubilă în apă, optic activă. (< germ. Zellobiose) Vezi definitia »

BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola]. Vezi definitia »

fáră, fáre, s.f. (înv.) neam, ginte, națiune; soi. Vezi definitia »