VAGMÍSTRU, vagmiștri, s. m. (Înv.) Grad de sergent-major de cavalerie sau de artilerie; persoană care avea acest grad si care se ocupa cu administrarea unui escadron sau a unei baterii. – Din rus. vahmistr, germ. Wachtmeister. Vezi definitia »

VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ. Vezi definitia »

ICONOLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care se închină la icoane. (< fr. iconolâtre) Vezi definitia »

GRIZUMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea procentului de grizu din mine. [< fr. grisoumètre]. Vezi definitia »

OCROMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea presiunii din capilarele sangvine. (< engl. ochrometer) Vezi definitia »