dantélă (dantéle), s. f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se folosește și pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s. f., din fr. dentelure; dantelar, s. m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele). Vezi definitia »

VÍZĂ² s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (p. ext.) linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. [< fr. visée, cf. viser – a ochi]. Vezi definitia »

CEFEÍDĂ, cefeide, s. f. Stea cu strălucire variabilă. – Din fr. céphéide. Vezi definitia »

ENDOMETRÍTĂ, endometrite, s. f. (Med.) Inflamație a mucoasei uterine. – Din fr. endométrite. Vezi definitia »

chírcă s.f. (reg.) 1. sapă mică, săpăligă; cazma. 2. grâu roșu de toamnă. Vezi definitia »