RUGINÍȚĂ, ruginițe, s. f. 1. Numele a două plante: a) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf (Asplenium ruta muraria); b) strașnic (III) (Asplenium trichomanes). 2. Ciupercă parazită care atacă și distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus). – Rugină + suf. -iță. Vezi definitia »

stoleríță, stoleríțe, s.f. (înv. și reg.) soție de stoler. Vezi definitia »

metaliteratúră s. f. Literatură despre literatură. (< meta- + literatură) Vezi definitia »

INDUCTÁNȚĂ, inductanțe, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alăturate, egală cu raportul dintre fluxul magnetic care străbate suprafața mărginită de conturul unuia dintre circuite și intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁMĂ, electroencefalograme, s. f. Diagrama activității electrice a creierului obținută cu ajutorul electroencefalografului. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalogramme. Vezi definitia »