tírimi adv. – Egal, indiferent. Ngr. ταïρι μοι „mi-e totuna” (Bogrea, Dacor., I, 268). Cuvînt rar, puțin atestat. Poate Bogrea l-ar fi confundat cu tîromi, vb. (a lenevi, a trîndăvi), și tîromeală, s. f. (inerție, pasivitate, indolență), cuvinte din Olt., care par să fie var. lui aromi cu pref. expresiv tă-, cf. tămînda. Vezi definitia »

năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban). Vezi definitia »

ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. Vezi definitia »

a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul Vezi definitia »

SCRUMÍ, scrumesc, vb. IV. Refl. A arde complet, făcându-se scrum. – Din scrum. Vezi definitia »