Definita cuvantului vicar
VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu vicar
KALA-AZÁR s.n. Boală parazitară endemică, datorită unui protozoar raspândit în Orient și în bazinul mediteranean. [< fr. kala-azar < cuv. hindustani]. Vezi definitia »
AHAGGAR (HOGGAR), masiv muntos cristalin în Sahara centrală. Alt. max.: 2.908 m (Mt. Tahat). La poalele lui se găsește o imensă hamadă. Vezi definitia »
SEXAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de șaizeci de ani. [Cf. fr. sexagénaire, lat. sexagenarius]. Vezi definitia »
ULIȚÁR, ulițari, s. m. Haimana, pierde-vară. – Din uliță + suf. -ar. Vezi definitia »
CIOCĂNÁR, ciocănari, s. m. 1. Muncitor într-o echipă de nituit cu mâna; muncitor calificat care lucrează cu un ciocan1 (mecanic). 2. (Depr.) Muncitor necalificat. – Ciocan1 + suf. -ar. Vezi definitia »