smârcitúră, smârcitúri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan. Vezi definitia »

TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară. Vezi definitia »

ESTÉTICĂ s.f. 1. Știință care studiază legile și categoriile artei, problemele referitoare la esența artei, la raportul dintre artă și realitate, la metodele de creație artistică, la genurile artei etc. 2. Situația, calitatea a ceea ce este estetic, conform legilor artei. [< fr. esthétique, it. estetica, gr. aisthetike]. Vezi definitia »

fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”. Vezi definitia »

DRAMOLÉTĂ s. f. dramă¹ (1) de proporții reduse; melodramă siropoasă. (< germ. Dramolett) Vezi definitia »