despuiá (despói, despuiát), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A scoate, a dezgoli. – 3. A fura, a jefui, a prăda. – 4. A examina. – Var. despoia. Mr. dispol’u, dispul’are, megl. dispol’, istr. despol’u. Lat. dĭspolĭāre (Densusianu, Hlr., 189; Pușcariu 525; Candrea-Dens., 492; REW 2602; Tiktin), cf. it. despogliare, prov., cat. despullar, fr. dépouiller, sp., port. despojar. Sensul 4 este un galicism, care traduce sensul fr. dépouiller. Vezi definitia »

Soția unui frate mai mare.Cumnată mai mare ca vârstă. Vezi definitia »

RALIÁ vb. I. tr., refl. a (se) aduna, a (se) strânge în jurul cuiva sau a ceva pentru a realiza o acțiune comună. II. refl. a adera la o părere, la o propunere etc. (< fr. rallier) Vezi definitia »

mi-a placut cum ai scris Vezi definitia »

SOLFEGIÁ, solfegiéz, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare. Vezi definitia »