pedéstru (pedéstră), adj. – 1. Care merge pe jos. – 2. (Trans. de S. și V.) Schilod, invalid. – Mr. pedestru. Probabil direct din lat. pĕdestrem (Pușcariu 1295; Meyer, Alb. St., IV, 95; Candrea). În general e considerat un împrumut tîrziu (Tiktin; REW 6346) pentru că l-a conservat pe d și pentru că nu a diftongat f., *pedeastră (nu cunoaștem f. de la sensul 2). În ciuda acestor dificultăți, prezența în mr., sensul popular din Trans. și expresiile cum ar fi cărare de om pedestru (Doc. Munt. 1650), exclud ideea unui împrumut tîrziu, care ar fi trebuit să păstreze nuanța militară. Der. pedestri, vb. (a cere să descalece; refl., a descăleca); pedestraș, s. m. (drumeț, persoană care merge pe jos; soldat de infanterie); pedestrime, s. f. (infanterie). Vezi definitia »

INTERVALOMÉTRU s.n. Dispozitiv mecanic atașat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul căruia se reglează intervalul de timp dintre două expuneri succesive. [< interval + metru]. Vezi definitia »

CELARU, com. în jud. Dolj; 6.066 loc. (1991). Vezi definitia »

CINEMOMÉTRU s. n. indicator de viteză. (< fr. cinémomètre) Vezi definitia »

AXIOMÉTRU, axiometre, s. n. (Nav.) Dispozitiv care indică unghiul de cârmă al navei. [Pr.: -xi-o-] – Din fr. axiomètre. Vezi definitia »