Definita cuvantului vlăguitor
VLĂGUITÓR, -OÁRE, vlăguitor, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Istovitor. 2. S. m. și f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într-o tăbăcărie. [Pr.: -gu-i-] – Vlăgui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vlăguitor
COSITÓR1 s. n. Staniu. – Din sl. kositerŭ. Vezi definitia »
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE, supraviețuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a scăpat cu viață dintr-un cataclism, dintr-o nenorocire; persoană care supraviețuiește alteia. [Pr.: -țu-i-] – Supraviețui + suf. -tor (după fr. survivant). Vezi definitia »
MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva; spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. – Mărturisi + suf. -tor. Vezi definitia »
LOCOTRACTÓR s. n. locomotivă de mică putere (pentru manevre în stații). (< fr. locotracteur) Vezi definitia »
ADUCTÓR adj. (Despre mușchi) Care apropie un membru de corp sau două organe unul de altul. [< fr. adducteur, cf. lat. ad – spre, ducere – a duce]. Vezi definitia »