SFORĂIÁLĂ, sforăieli, s. f. 1. Acțiunea de a sforăi; zgomotul produs de cel care sforăie; sforăit, sforăitură, sforăire, horăit, horăitură. 2. Fig. Vorbărie goală și plină de ifose. – Sforăi + suf. -eală. Vezi definitia »

GEMELIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care a născut gemeni. [< fr. gémellipare]. Vezi definitia »

VALÉNȚĂ, valențe, s. f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor și a radicalilor și care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuță de valență (și eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forță de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însușire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence. Vezi definitia »

CUNICULICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă. [Var. cunicultură s.f. / < fr. cuniculiculture, cf. lat. cuniculus – iepure, cultura – creștere]. Vezi definitia »

BLÉNDĂ¹ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. Vezi definitia »