EPITÁF, epitafuri, s. n. 1. Inscripție funerară, în versuri sau în proză, cuprinzând elogiul defunctului sau o sentință morală; p. ext. placă cu o inscripție funerară. ♦ Poezie epigramatică având ca pretext moartea (imaginară) a unei persoane. 2. Obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitáfion, fr. épitaphe. Vezi definitia »

ANEPIGRÁF, -Ă adj. 1. (Despre un monument) Care nu are nici un fel de inscripție. 2. (Despre scrieri) Fără titlu. [< fr. anépigraphe, cf. gr. an – fără, epigraphe – inscripție]. Vezi definitia »

FARINOGRÁF s. n. aparat pentru înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și a capacității de hidratare a făinii. (< fr. fariongraphe) Vezi definitia »

ZUGRÁF s. m. (Var., înv.) Zugrav. Vezi definitia »

COMEDIOGRÁF s.m. Autor de comedii. [Pron. -di-o-. / < it. commediografo, lat. comoediographus]. Vezi definitia »