ECTODÉRM s.n. Înveliș extern al embrionului celular; ectoblast. ♦ Tegument extern al celenteratelor. [< fr. ectoderme, cf. gr. ektos – în afară, derma – piele]. Vezi definitia »

SCLEROSPÉRM, -Ă adj. cu semințe uscate. (< fr. sclérosperme) Vezi definitia »

FILIFÓRM, -Ă adj. 1. în formă de fir. 2. (biol.; despre organe) în formă de, cu aspect de fir sau filament. (< fr. filiforme) Vezi definitia »

OSTRACODÉRM, ostracodermi, s. m. (La pl.) Subclasă de vertebrate fosile cu corpul plat sau în formă de fus, acoperit de plăci și de solzi, care trăiau în mările paleozoice; (la sg.) animal care face parte din această subclasă. – Din fr. ostracodermes. Vezi definitia »

ECHINODÉRM, echinoderme, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale marine nevertebrate, cu schelet extern calcaros format din plăci, și care se mișcă cu ajutorul ambulacrelor; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. – Din fr. échinodermes. Vezi definitia »