suí (-i, -ít), vb. – 1. A urca, a escalada. – 2. A ridica a înălța. – 3. (Refl.) A se ridica, a se urca, a se instala într-un loc mai ridicat. – Megl. sui(ri.) Lat. sŭbĭre (Cipariu, Gram., 368; Cihac, I, 270; Pușcariu 1687; Candrea-Dens., 811; REW 8364), cf. sp. subir. – Der. suiș, s. n. (urcare, coastă); suit, s. n. (urcuș, acțiunea de a sui); suitor, adj. (ascendent). Vezi definitia »

țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »

INSTITUÍ vb. IV. tr. A înființa, a stabili, a întemeia. [P.i. instítui, 3,6 -ie. / < fr. instituer, cf. lat. instituere]. Vezi definitia »

INSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A învăța, a furniza cunoștințe (cuiva) într-un anumit domeniu. ♦ refl. A-și îmbogăți cunoștințele, a învăța. 2. A face instrucția unui proces. [Pron. -stru-i, p.i. -iesc, conj. -iască. / < fr. instruire]. Vezi definitia »

tămâia dracului expr. (pop.) tutun. Vezi definitia »