dólie (dólii), s. f. – 1. Șanț, unghi format la intersecția a două versante de acoperiș. – 2. (Mold.) Loc în care un rîu curge încet. Sl. dolĕ „în jos” (Tiktin; Candrea; Iordan, BF, VII, 241), cf. rut. doli. – Der. doli (var. dolii), vb. (a conduce pluta spre un loc liniștit); dolină, s. f. (depresiune în formă de pîlnie), cuvînt științific, din sb., slov. dolina prin intermediul germ. Doline; dornă, s. f. (ochi de apă liniștită), probabil alterare de la *dolnă, conservat în Olt. și Trans. și în toponimul Dorna. Probabil aceleiași rădăcini sl. îi aparține dulaș, s. n. (cărare pentru oi). Vezi definitia »

MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie) Vezi definitia »

DILOGÍE s.f. 1. Sens dublu, echivoc. 2. Operă dramatică care conține două acțiuni distincte. [Gen. -iei. / < fr. dilogie, cf. gr. dis – doi, logos – semnificație]. Vezi definitia »

ORTODIASCOPÍE s. f. proiectare pe un ecran fluorescent a contururilor organelor de studiat. (< fr. orthodiascopie) Vezi definitia »

șfărăríe s.f. (reg.) V. șfărăraie. Vezi definitia »