EXPECTORÁȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration. Vezi definitia »

PREMEDICÁȚIE s.f. (Med.) Administrare înainte de operație a unor medicamente destinate a calma teama bolnavului, a diminua secrețiile, a prepara acțiunea anestezicelor etc. [Gen. -iei. / < fr. prémédication]. Vezi definitia »

discutie ce este suprasolicitata sau exagerata la un anumit punct de vedere Vezi definitia »

COTIZÁȚIE s.f. Sumă pe care o plătesc periodic membrii unei organizații, ai unei asociații etc. (în funcție de veniturile pe care le au); (p. ext.) contribuție bănească la o cheltuială comună. [Gen. -iei, var. cotizațiune s.f. / < fr. cotisation]. Vezi definitia »

DRĂCÍE, drăcii, s. f. 1. Ștrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăție. ◊ Expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamație de surpriză și de nemulțumire. 3. Minunăție, ciudățenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + suf. -ie. Vezi definitia »