CIANOGÉN s. n. cian. (< fr. cyanogène) Vezi definitia »

cárpen (cárpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo. Vezi definitia »

ESCARPÉN adj. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subțire. (< fr. escarpin) Vezi definitia »

STẤNGEN s. m. v. stânjen. Vezi definitia »

DILAUDÉN s.n. (Farm.) Derivat puternic al morfinei, întrebuințat ca analgezic. [Nume comercial]. Vezi definitia »